Pastorii noștri

      „Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste și o mare îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus.” 1 Timotei 3 : 13
      „Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora.” 1 Timotei 5 : 17
      „Vrednic este lucrătorul de plata lui.” 1 Timotei 5 : 18
      Cât de mult ne prețuim pastorii? Cât de mult ne rugăm pentru ei? Cineva a spus că primul pas în a distruge o biserică este să-i faci pe membrii ei să își critice pastorul.
      Adeseori cârtim și ne considerăm mai potriviți în anumite lucrări făcute de pastori, dar nu suntem conștienți de dificultatea cu care se face lucrarea. Ne este greu să ieșim în față și să aducem laudă Domnului printr-o cântare sau o poezie, dar cârtim foarte mult la adresa pastorului și la anumite mesaje ale predicii care nu sunt așa cum ne-am fi dorit noi. Ne-am obișnuit să fim consumatori de programe religioase și de predici după placul nostru.
      Trimitem mesaje de avertizare și strigăm în toate părțile că avem pastori care nu știu să fie după voia lui Dumnezeu, dar nu știm cât sacrificiu depun aceștia și la ce anume renunță pentru a face lucrarea Domnului. Strigăm în toate părțile că pastorului nostru nu-i pasă de noi și vrem să fim înțeleși, dar nu facem niciun pas în a încerca și noi să ne înțelegem pastorul, care la cea mai mică greșeală este sancționat de ochiul nostru foarte critic. Pastorii sunt oameni la fel ca toți oamenii și sunt supuși și ei acelorași slăbiciuni ca noi toți – și, totuși, slujesc în lucrarea lui Dumnezeu și ne slujesc pe noi duminică de duminică!
      Noi, tinerii, ne-am obișnuit să fim doar aprobați (și, mai nou, aplaudați în biserici) și să dăm vina pe pastor pentru orice lipsește în biserică, dar nu suntem în stare să slujim nici măcar cum slujește cel mai în vârstă membru. De foarte multe ori nu înțelegeam de ce pastorul meu este atât de critic când vine vorba de slujirea mea în biserică, dar realizez acum că ceea ce am devenit și ceea ce este bun la mine este bun și datorită pastorului. Pastorul nu face lucrarea lui Dumnezeu fără o pregătire – să urmăm și noi acest exemplu și să facem lucrarea cât putem de bine!
      Foarte puțini sunt acei membri care își iubesc pastorul și care cred că nu puteau avea pe altul mai potrivit. Mereu găsim motive de critică la adresa pastorului. Nu ne mai ferim nici de oamenii nemântuiți și nu ne gândim ce influență avem asupra lor prin comentariile noastre nepotrivite la adresa conducerii bisericii din care facem parte.
      S-a ajuns până acolo încât anumiți frați, simțindu-se ofensați de vreo vorbă, nu mai vin la biserică și cred că în acest fel își pedepsesc pastorul. Unii merg și mai departe cu multe alte lucruri. Alții nu mai oferă dărnicia creștină Domnului pentru că nu îl mai plac pe pastor. Cât de ușor suntem păcăliți de Satana. Cât de urât și de nepotrivit arătăm atunci când avem asemenea gânduri rele! Dacă ne numim creștini și frați în Domnul, atunci să trăim ca atare și când vine vorba de cei care sunt puși de Dumnezeu ca să ne conducă. Haideți să nu mai reacționăm cum nu ar trebui atunci când cineva dintre pastori ajunge într-o funcție înaltă – e nevoie de ei acolo, pentru că tu și eu nu ne putem lupta pentru legi care să interzică avortul, homosexualitatea sau prostituția. Haideți să nu mai facem presupuneri că pastorii doresc doar banii noștri și nu le pasă decât de ei.
      Să lăsăm comentariile ironice, care sunt tot mai dese și care seamănă din ce în ce mai mult cu comentariile celor din lume la adresa conducerii țării (observ asta la fiecare știre despre pastori) și să ne maturizăm spiritual. Frate și soră, nu vei face rău pastorului dacă nu vii la biserică sau dacă nu mai contribui la dărnicia creștină, ci ție și casei tale. Lucrarea Lui Dumnezeu nu stă în oamenii nechibzuiți și imaturi spiritual.
      Gândește-te ce s-ar alege de biserică dacă toți membrii ei ar fi ca tine, ar vorbi ca tine sau s-ar raporta la pastor cum o faci tu? Dar dacă toți am fi ca pastorii noștri? Bine ar fi! Toți am veni la biserică cu două ore înainte de începerea serviciului divin, am fi prezenți la fiecare serviciu din timpul săptămânii, nu doar duminica (și pastorii lucrează, au dureri de cap, de măsea, și așa mai departe, dar asta nu-i face să stea acasă), toți am fi prezenți la fiecare serviciu de înmormântare, am „plânge cu cei ce plâng” și nu am sta acasă pe motiv că… nouă nu plac înmormântările, toți am fi nelipsiți din Casa Domnului și am merge în misiune. Și sunt multe alte fapte vrednice de luat în considerare.
      Să ne rugăm mai mult pentru pastori – dacă ceva nu este în regulă cu ei, este așa și din vina noastră pentru că prea mult îi lovim și prea puțin ne rugăm pentru ei, dacă nu chiar deloc…Să ne pocăim și să ne susținem pastorii, să ne facem datoria și să lăsăm ca Dumnezeu să judece și să stabilească cine e necredincios și cine nu. Să ne prețuim pastorii și să le călcăm pe urme!
      Mulțumesc lui Dumnezeu pentru pastorul meu din localitatea natală și pentru pastorul din Timișoara, pentru pocăința lor, pentru severitate când vine vorba de a nu adopta nimic din modelul lumesc de închinare în biserică, dar și pentru bunătate și îngăduință, pentru predici și pentru modul corect de păstorire a bisericilor. Dumnezeu să le răsplătească lor toată munca depusă în slujire!
      „Așadar, cât avem prilej, să facem bine (să ne vorbim de bine, să ne rugăm unii pentru alții) la toți și mai ales fraților în credință (inclusiv pastorului tău)” (Galateni 6:10).

Un articol scris de Ionela Băloi
      Sursa: Știri creștine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *