Darurile spirituale. Vorbirea în alte limbi. Înțelegerea biblică a acestui dar.

    Darul vorbirii în limbi este mărul discordiei între doctrinele bisericilor evanghelice baptiste pe de-o parte, iar de cealaltă parte, a bisericilor penticostale și carismatice.
    Punctul de vedere asupra darului vorbirii în alte limbi este diferit chiar și în cadrul comunităților bisericilor baptiste din România, nu însă și la nivelul conducerii acesteia, care în cea mai mare parte este conservatoare în această direcție. Totuși, credincioșii din unele biserici locale baptiste nu au o înțelegere clară, datorită modului variat de înțelegere a acestui dar.
     În ceea ce privește darurile spirituale miraculoase sau supranaturale, cu impact asupra opiniei publice (prorocia, darul de vindecare, darul de a face minuni și chiar darul vorbirii în limbi noi), la nivel de doctrină, și aici împart credincioșii de la nivelul conducerii bisericii chiar, în două tabere:
    – cesaționiști – sunt credincioșii baptiști care consideră că aceste daruri supranaturale au dispărut odată cu apariția epistolelor și evangheliilor scrise (ceea ce este desăvârșit 1 Corinteni 13: 8-10);
    – necesaționiști – sau cei care cred că Dumnezeu nu a încetat să-i înzestreze pe credincioși cu aceste daruri sprirituale nici chiar în zilele noastre, susținând că Dumnezeu este suveran în ceea ce privește administrarea darurilor și încetarea lor de-alungul istorirei bisericii, interpretând în mod diferit versetele din 1 Corinteni 13: 8-10;
    Am ținut să fac această precizare, deoarece ea explică de ce învățătorii care predică la amvon în unele biserici baptiste, evită acest subiect… tocmai pentru a nu deranja pe cei care cred altfel la nivelul conducerii Uniunii Baptiste din România și pentru a nu deranja unii credincioși din biserica locală, care au convingeri penticostale sau carismatice. Personal, eu cred că e un compromis, dar asta numai Dumnezeu poate să judece.
    Totuși, darul voribirii în limbi noi trebuie abordat din punct de vedere biblic, pentru că el are implicații puternice în doctrina baptistă și stă la baza diferențelor între doctrinele baptiste pe de-o parte si penticostale-carismatice, pe de altă parte.
    Ce spune Biblia despre darul vorbirii în limbi noi? Atât penticostalii cât și carismaticii susțin că acest dar a apărut la Rusalii, dar nu voi insista pe acest aspect ci pe diferența între doctrine.
    Deci, din punct de vedere doctrinar penticostal și carismatic, darul vorbirii în alte limbi este semnul botezului cu Duhul Sfânt, sau în alte concepții doctrinare penticostale sau carismatice, se face diferența între darul vorbirii în alte limbi și semnul botezului cu Duhul Sfânt, care după opinia lor nu este totuna cu darul vorbirii în alte limbi, dar este totuși o vorbire în alte limbi specială, dată ca semn si care este o certitudine în doctrina lor, pentru cei ce sunt botezați cu Duhul Sfânt, altfel zis, o treaptă spirituală atinsă DOAR de cei care vorbesc în limbi, tot astfel punând opreliști din punct de vedere doctrinar experienței botezului cu Duhul Sfânt prin acest SEMN. Și acest lucru îl fac bazându-se pe interpretarea din 1 Corinteni capitolul 14, pentru a motiva această convingere esențială a doctrinei penticostale-carismatice.
    La acest capitol 14 din 1 Corinteni aș vrea să mă opresc și eu, pentru a analiza ce spune Biblia atunci când citim în context și ne folosim de trimiteri pentru a pricepe ce ne explică Pavel acolo.
    Ceea Cel mai interesant lucru, este faptul că întreaga concepție doctrinară penticostalo-carismatică privind semnul botezului cu Duhul Sfânt o reprezintă în mod esențial interpretarea a două versete din capitolul 14 din prima epistolă către corinteni:

         1 Corinteni 14: 21-22
21 În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine; și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”
( Referințe Biblia Cornilescu: Ioan 10:34 și ISAIA 28: 11-12)
22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși.

    Se poate observa că am evidențiat referințele versetului nr. 21, tocmai pentru înțelegerea lui ulterioară.
    În primul rând, voi prezenta modul în care interpretează penticostalii și carismaticii aceste versete:
    Verset 21 – Dumnezeu face o prorocie în Vechiul Testament cu privire la vorbirea în alte limbi, pentru ORICINE vede și aude manifestarea acestui dar în biserică de-alungul istoriei, pentru a arăta că semnul vorbirii în alte limbi este semnul botezului cu Duhul Sfânt, explicat, după cum se poate vedea și în versetul 22. Dar există o neclaritate… Cum se poate ca cei care încep să vorbească în alte limbi, să aibă buze străine? Putem avea situația: Doi credincioși merg împreună la biserică, la stăruința pentru botezul cu Duhul Sfânt, poate ani de zile, iar după un timp unul din ei începe să vorbească în limbi, iar celălalt nu. Oare din acel moment, cel care vorbește în alte limbi își schimbă buzele față de cel care nu vorbește în limbi? Se metamorfozează, devine un străin, pentru că asta înseamnă expresia buze străine?…
    Verset 22 – Prin urmare, după convingerile din versetul 21, limbile sunt un semn pentru toți necredincioșii care, evident nu cred ceva, iar în cazul interpretării penticostale-carismatice, nu cred în SEMNUL vorbirii în alte limbi ca fiind semnul botezului cu Duhul Sfânt.
    Totuși la această explicație se nasc câteva semne de întrebare: Ce se întâmplă atunci când vorbirea în alte limbi este trucată? Sunt date istorice care atestă că au fost astfel de cazuri și nu voi intra în detalii. Își pierde credibilitatea cumva această teorie? Cum se poate împăca falsul cu realul în biserică și mai ales ce facem când nu ne dăm seama decât după mult timp de rodul persoanelor false? Sunt întrebări pertinente și cine a frecventat bisericile penticostale sau carismatice, este imposibil să nu fi detectat profeți falși care vorbeau în alte limbi și nici chiar prezbiterii din acea biserică nu negau autenticitatea semnului pe care îl aveau, sau oameni care trăiau în imoralitate dar care aveau acest „semn”. Se naște din nou întrebarea: De ce ar fi mai evoluați spiritual cei care trăiesc în imoralitate, dar au semnul, față de cei care nu au semnul dar trăiesc vieți creștine?
    Sunt suficiente întrebări ca să te gândești să restudiezi versetele de mai sus, ajutat de trimiterile prezentate la versetul 21.
        În schimb, interpretarea baptistă (în general), este următoarea:
    Verset 21 – Dumnezeu face o prorocie în Vechiul Testament cu privire la vorbirea în alte limbi DOAR PENTRU POPORUL EVREU, așa cum reiese și din trimiterile din subsolul versetului nr. 21:

Isaia 28: 11-12
11 Ei bine! Prin niște oameni cu buze bâlbâitoare și cu vorbirea străină va vorbi POPORULUI acestuia, Domnul.
12 El îi zicea: „Iată odihna; lăsați pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte,

    Citind capitolul 28 din Isaia, la care face referință versetul 21, în mod foarte clar, ne putem da seama de intențiile Lui Dumnezeu, nu numai de faptul că norodul din versetul 21 este poporul evreu așa cum arată versetul 11 din capitolul 28 ci și SCOPUL vorbirii în alte limbi, care este diferit, bineînțeles, de interpretarea penticostalo-carismatică.
    Motivul îl găsim în versetele anterioare deoarece versetele biblice se explică contextual:

Isaia 28: 7 – 10
7 Dar și ei se clatină de vin, și băuturile tari îi amețesc; preoți și proroci sunt îmbătați de băuturi tari, sunt stăpâniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari; se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă.
8 Toate mesele sunt pline de vărsături murdare și nu mai este niciun loc curat. –
9 Ei zic: „Pe cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături? Unor copii înțărcați de curând, luați de la țâță?
10 Căci dă învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo.”

    Versetul 7 este foarte explicit la cine se referea, printre altele și la PREOȚI și PROROCI care făceau parte din poporul evreu, preoți și proroci care se clatină și se poticnesc când judecă, deci nu judecau corect Cuvântul Lui Dumnezeu. De altfel și versetul 14 din același capitol arată la cine se referă prorocia.
    Versetul 9 este cheia explicării motivului darului vorbirii în alte limbi – Ei zic: „Pe cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături? Unor copii înțărcați de curând, luați de la țâță?
    La ce se refereau când spuneau preoții care slujeau în sinagogi și prorocii lor prin: “Unor copii înțărcați de curând, luați de la țâță?”
    Are legătură cu ce a scris Pavel în 1 Corinteni 14: 21-22? Cine sunt “copii înțercați de curând, luați de la țâță?” E biserica primară, evident (învățată inițial de apostolii EVREI, care învață pe neamurile care nu au avut contact niciodată cu legea evreiască, de aceea îi numesc “copii înțercați, luați de la țâtă”). Însă această biserică este universală, adică din ea fac parte și neamurile, CARE VORBEAU LIMBI DIFERITE DE LIMBA EVREIASCĂ. Așa se explică expresia “buze străine” din 1 Corinteni 14: 21.
    Deci, Dumnezeu hotărăște să le vorbească evreilor prin biserică în alte limbi și chiar evreii din biserică să vorbească în alte limbi. La Rusalii s-a întâmplat exact acest lucru. Evreii veniți din alte țări la Ierusalim auzeau pe ucenicii EVREI vorbind despre minunile Lui Dumnezeu în limbile țărilor în care ei locuiau.
    Ce să însemne asta? Evreii care aveau legea, care considerau că Legea este dată doar pentru poporul evreu, dintr-o dată aud că Dumnezeu vrea să extindă mântuirea și la neamuri arătând că nu sunt mai buni decât neamurile…
    Versetul 22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși.
    Versetul 22 devine clar în ce privește explicația lui Pavel când scria că darul vorbirii în alte limbi este un semn pentru cei necredincioși. Se referea la evrei și la cei care nu credeau că Dumnezeu a extins mântuirea și la neamuri, iar darul vorbirii în alte limbi are sens, deoarece fiecare dar spiritual este dat pentru folosul altcuiva:

1 Corinteni 12:7
Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.

    Motivul vorbirii în alte limbi este pentru a demonstra celor ce nu credeau (sau poate nu cred încă – e un subiect de meditație) că Dumnezeu a extins mântuirea peste toate neamurile.
    Ca o paranteză,… baptiștilor care cred în acest mod, le este teamă să facă presupuneri asupra vorbirii în limbi îngerești, deoarece, explicând versetele 21 și 22 astfel, nu le mai rămâne nicio referință biblică asupra necesității primirii unui dar spiritual de vorbire în limbi îngerești pentru zidirea bisericii, decât referința neexplicită doctrinar în ceea ce privește SCOPUL folosirii pentru biserică a acestui dar, dată de Pavel, DOAR în următorul verset:

1 Corinteni 13:1
Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

    Nu există o doctrină biblică clară în acest sens și experiența din bisericile penticostalo-carismatice arată că falsul poate conviețui uluitor cu ceea ce se crede a fi autentic, datorită incapacității demonstrării lui. Adică cine poate să ateste că un membru al bisericii vorbește într-o limbă demonică (îngerească luciferică) sau limbă îngerească CU ARGUMENTE BIBLICE, sau evident, cu translator? Care este scopul acestui dar MISTERIOS?
    Personal, cred că vorbirea în limbi îngerești ca semn al botezului cu Duhul Sfânt este o mare erezie și are implicații oculte de foarte multe ori chiar în sânul unor biserici care au pretenția de a fi biserici apostolice.
    Totuși “Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” Faptele apostolilor 17:30
                                       Un articol scris de fr. Daniel

36 de păreri la “Darurile spirituale. Vorbirea în alte limbi. Înțelegerea biblică a acestui dar.

  1. Cum poate cineva sa isi dea cu presupusu, doar ptr ca asa intelege el? Spune-mi daca un bebelus plange, sti de ce plange? Doar presupui ca e foame, sau ca il doare ceva, dar nu sti nimic concret si e bucata rupta din tine, nu? Asa e si cu lucrarea aceasta nu sti de ce vb ptr ca tu nu ai trecut pe aici, si iti spun ca unul cu 5 clase, nu este bucurie, si apropiere de Dumnezeu ca atunci, cand vb in limbi. Nu neg ca sunt si falsuri, dar tot Cuvantul ne spune ca dupa roadele lor ii veti cunoaste. Spune-mi daca ar scrie o singura data in Biblie sa nu furi ai fura? Cuvantu ne spune ca o iota din cuvant nu va trece, adica o virgula,

    aveti grija sa nu luptati contra lui Dumnezeu? Ca-ci daca lucrarea asta de la oameni, sau de la cel rau Dumnezeu nu ne

    • 1 Tesaloniceni 5: 19 -21
      19 Nu stingeţi Duhul.
      20 Nu dispreţuiţi prorociile.
      21 Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.
      Nu mi-am dat cu presupusul, ci am facut o analiza Biblica. Studiaza articolul cu atentie, analizeaza-l si spune-mi unde crezi ca am gresit in el din punct de vedere biblic.
      Experientele sunt ale tale. Nu le neg, nici nu declar ca nu sunt autentice, adica de la Dumnezeu. Spun doar ca daca sunt autentice, atunci e un lucru la care Biblia nu-i mentioneaza un scop clar pentru zidirea bisericii. Sunt curios si eu ce argumente biblice contradictorii ai….

      • 1) Faptele Apostolilor 1:4-5 Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” deci le-a dat porunca nu?
        2)Faptele Apostolilor 10:42-47 Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” deci cade ca e doar ptr Israel nu?
        3)Faptele Apostolilor 8:14-17 Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt… de ce mai era nevoie sa primeasca Duhul Sfant daca erau botezati in Numele Domnului Isus?
        4)Faptele Apostolilor 19:1-7 Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici, şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi proroceau. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi. aici fara comentarii caci cred ca e destul de clar.
        5)1 Corinteni 12:27-28 Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui. Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi…
        uita-te cine a rinduit aceste lucrurii, si nu te inpotrivi randuieli puse de Dumnezeu. si nu uitaca Pavel a fost un Apostol al Neamurilor. asa ca nu numai pana la Ioan a fost daruri de Prorocie si doar se propovaduieste, s.m.d
        asa ca va rog care nu aveti experienta cu Duhul puteti doar sa va dati cu presupusu, dar nici o data sa fi-ti convinsi.
        am dat doar cateva argumente clare, desi daca vrei iti mai dau multe chiar foarte multe, uitate in fiecare Evanghelie scrie ca Isus va Boteza cu Duhul Sfant?
        Asa ca ori cat as dori sa va deschid ochi stiu ca no sa pot, dar El poate.
        Asa cum Caiafa marele preot nu la cunoscut pe Isus macar ca scria despre El, tot asa si uni dintre voi nu recunoaste-ti autoritatea si puterea Duhului, care da fiecaruia dupa cum voieste.

        • 1. Faptele Apostolilor 1:4-5 In articol nu am contrazis botezul cu Duhul Sfant. Si eu cred in el.
          2. Faptele Apostolilor 10:42-47 “…au văzut că DARUL Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri” ce e asa de greu de observat ca e scris DARUL nu SEMNUL BOTEZULUI CU DUHUL SFANT? Citez: “deci cade ca e doar ptr Israel nu?” Frate nu prea ai inteles multe din articol. Eu ma refeream la semn tu ai crezut altceva… probabil tu crezi ca eu m-am referit ca Duhul Sfant e doar pentru evrei, eu n-am scris si n-am spus niciodata asa ceva.
          3. Faptele Apostolilor 8:14-17 Tu spui: “de ce mai era nevoie sa primeasca Duhul Sfant daca erau botezati in Numele Domnului Isus?” Pentru ca nu erau botezati in numele Tatalui al Fiului si al Sfantului Duh, de aceea nu primisera Duhul Sfant. Cand le-a dat porunca Domnul Isus Hristos sa boteze ucenicilor in Numele Tatalui al Fiului si al Sfantului Duh? Nu inainte de Inaltarea la Cer (Matei 28: 19)? Insa inainte apostolii au botezat chiar in timpul cand boteza Ioan botezatorul. Tu in numele cui crezi ca botezau atunci (Ioan 4: 1-2)? Eu cred ca in numele Lui Isus. Au fost ucenici care au fost botezati doar in numele Lui Isus.
          4. Faptele Apostolilor 19:1-7 Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, ȘI PROROCEAU. Mie mi se pare că au primit daruri deoarece și proroceau. Nu spune nicăieri că au primit SEMNUL BOTEZULUI CU DUHUL SFÂNT.
          5. 1 Corinteni 12:27-28 La fel… se refera la DARURI nu la SEMNUL BOTEZULUI CU DUHUL SFÂNT.
          Nu am prea multe sa-ti mai scriu. Se vede clar ca nu ai argumente pe seama articolului pentru ca nu ai facut nimic sa-mi demonstrezi ca 1 Corinteni 14: 21-22 se interpreteaza corect din punct de vedere carismatic-penticostal.
          Domnul sa te binecuvanteze. Esti revoltat dar degeaba, deoarece eu ti-am spus clar ca nu am nimic de obiectat impotriva experientei tale. Inca o data iti spun ca eu habar nu am daca este sau nu autentica vorbirea ta in limbi “ingeresti”. Din punctul meu de vedere voi crede doar atunci cand cineva imi va demonstra scopul biblic, pana atunci nu cred ca Dumnezeu da un dar care nu are scopul de a fi pentru folosul altuia. Daca preferi sa pui EXPERIENTA SPIRITUALA mai presus DE CUVANTUL SCRIPTURII e o problema mare. Si nu uita ca atata timp cat vei face parte din biserica baptista te vei confrunta INTOTDEAUNA cu astfel de pareri, asa ca nu ai de ce sa te revolti, pentru ca vei frustrat tot timpul intr-o biserica baptista, deoarece biserica baptista se diferentiaza de biserica penticostala si carismatica exact in aspectul scris de mine in articol, de aceea ti-am spus sa studiezi cu atentie articolul.

          • Frate Daniel Lavric nu vreau sa spun ca tu ai dreptate in toata discutia asta iar altii nu au ci doar ca din punct de vedere al intelegerii scripturii si eu gindesc exact ca tine. Ideal ar fi ca toate discutiile sa zideasca nu sa mahneasca pentru ca daca ajungem sa ne suparam doar discutind fara sa ne privim, ce se putea intimpla daca eram fata in fata…..si gindesc ca nu avem voie sa ne suparam pe nimeni deoarece riscam sa ne suparam chiar pe copii lui Dumnezeu! Ca sa fiu mai exact ma refeream la Calin,el pare mai revoltat…totusi din mai multe pareri pe o anumita tema ar trebui la un moment dat sa rezulte ceva benefic pentru cineva daca raportam acele idei sau pareri care nu sint ale noastre cu ceea ce stim si cu Biblia deschisa ..caci asta inseamna sa avem si termen de comparatie..si daca nu Domnul prin Duhul Sau sa ne Lumineze. Apoi fiecare sa fie incredintat pe deplin in ceea ce crede caci rau este daca ceea ce facem sau stim nu vine din deplina incredintare.
            As dori frate Daniel sa-mi spui punctul tau de vedere despre Cina. Eu am avut o discutie despre lucrul acesta cu alti frati mai batrini din adunarea noastra unde nu am ajuns la un punct comun asa ca fiecare a ramas cu incredintarea lui. In citeva rinduri iti voi explica despre ce este vorba.
            Eu acum citiva ani am fost plecat in alta tara la munca intr-un loc unde nu aveam posibilitatea sa merg la o adunare…si fiindca am stat citeva luni de zile acolo eu impreuna cu alti doi frati am luat Cina Domnului singuri…eu stiu ca Isus a dat primul exemplu de cum se face acest lucru el instituind aceasta Cina pentru simplu motiv ca si noi in viitor sa facem la fel…pentru ca daca doi sau trei se string in numele lui acolo el este prezent deci fiind 2 sau 3 sintem o biserica(noi fiind pietrele vii-noi sintem biserica) si cu Domnul Isus prezent in mijlocul nostru este clar ca putem lua Cina. Si inca ceva aceasta este o porunca a Lui…sa faceti aceasta si ori de cite ori veti face acest lucru voi vestiti moartea mea…este dar o porunca….In urma acestei discutii mi sa transmis ca noi nu aveam voie sa luam Cina singuri pentru ca acest lucru se face doar in Casa Domnului si acolo nu de oricine ci de un pasator sau cineva delegat…cineva care are acest DREPT!!! Eu stiu ca toti sintem preoti asa cum spune Isus..In 1IOAN 2-20si27 se spune clar ca toti am primit UNGEREA de la EL…deci avem obligatie de a infaptui aceste lucruri poruncite de Domnul Isus. Cind sintem acasa si putem veni la adunare este altceva pentru ca normal ca nu o sa luam 3 frati CINA acasa si restul in Adunare pentru ca ne stringem in numele Domnului Isus din dragoste pentru el si fiindca cea mai mare calitate a unui crestin este dragostea deci trebuie sa simtim unii cu altii(adica nu venim din obligatie) dar ca sa ni se spuna ca noi nu avem dreptul sa facem acest lucru singuri decit intr-o adunare si atunci daca este cineva care are dreptul sa dea Cina mi se pare absurd…Pe timpuri se staruia in fringerea painii….Eu stiu ca avem un singur Pastor si acela este Domnul Isus si noi in prezenta Lui trebuie sa ne stringem sa fringem painea….deja vad ca ca si in adunari incep sa apara reguli omenesti,oameni cu MAI MULTE DREPTURI,care sa hotarasca ce si cum….in fine asta este intrebarea mea…pina la urma frate tu ce crezi ca sint doar unii unsi sa dea Cina si asta doar in cadrul adunarii sau orice CRESTIN NASCUT DIN NOU (parte barbateasca) ar trebui sa stie ca fiecare are acest drept porunca data de Isus si ca nu trebuie sa fie un nr mare de frati ci ca este suficient minim 2 sau 3..si deja acolo este biserica in prezenta lui Isus. Avem acelasi DUH toti DUH care da diferite daruri dupa bunul lui plac…de imbarbatare…de slujire….de punere a mainilor…de vorbire…de prorocire..altora de evanghelizare..etc…fiecare sa slujeasca dupa cum i sa dat!…….deci fiecare lucreaza dupa incredintarea pe care o are si darul primit de la Duh..care da dupa cum voieste dar la Cina au fost EGALI!!!…nu spune nicaieri ca doar unii pot rupe painea. Isus a instituit aceasta Cina le-a aratat cum se face la toti nu unuia care sa numeasca pe altcineva ci la toti! Nu a spus Domnul Isus priviti toti dar doar tu Petru sa rupi painea de astazi inainte. Eu nu spun ca la adunare sa rupem toti painea ca doar ar fi culmea sa ne bagam toti mainile in acelasi timp in acea paine dar mi se pare absurd ca atunci cind nu ai posibilitatea de a merge la o adunare un timp indelungat si daca mai esti cu un frate sa ti se spuna ca nu ai acest drept(cu toate ca sincer cred cu toata taria ca nu este gresit nici daca rupi painea singur si cind zic asta ma refer la misionari care de multe ori stau singuri plecati cu lunile de acasa) Uite in adunarea de unde sint eu daca pastorul nu poate veni in ziua cind se ia Cina si nu a gasit un alt pastor sa vina in locul lui noi nu luam Cina…este posibil asa ceva? Pai daca am naufragia pe o insula 5 ani sa zicem 5 frati avind paine si vin adica cele necesare pentru Cina noi nu am face lucru asta ca uite ce sa vezi..nu are cine sa ne fringa painea…..Frate eu am incredintarea ca orice OM NASCUT DIN NOU cu adevarat nu numai ca are dreptul dar trebuie sa faca faca ucenici in numele DL. Isus botezindu-i in numele Tatalui,Fiului si Duhului Sfint si de a fringe Painea pentru ca asa spune Dl si Mantuitorul nostru. Inca o data ma repet……. intr-o adunare nu o sa ne apucam toti sa botezam sau sa rupem painea dar vad ca oamenii isi aloca cu de la ei putere drepturi….toti sintem frati in Cristos….si daca unul vrea sa fie mai mare ca celalalt sa se smereasca…au avut si Apostolii o cearta care sa fie mai mare decit celalalt iar dupa asta Isus le-a spalat picioarele la toti…..si in incheiere pina la urma Cina se ia nu se da..de ce trebuie sa imi de-a cineva ca oricum dupa ce ne cercetam fiecare intindem mana singuri la paine….eu unul nu am gasit in nici un loc in Biblie de unde sa rezulte ca doar unuii au aceasta calitate de a da cinasi altii nu.

          • Pacea Domnului Isus! Intamplarea ta imi aduce aminte de o predica a lui Richard Wurmbrandt, care fiind inchis nu avea posibilitatea sa ia cina si ii lipsea cel mai mult acest lucru.
            Ce pot sa zic? In cazuri extreme, cred ca se poate lua cina in acest mod. Nu neg ca nu ai fi avut posibilitatea sa mergi la vreo biserica evanghelica in acea tara, dar daca aveai posibilitatea atunci e o problema. Ceea ce cred eu despre acest subiect, e ca, oricat de mult nu ne-ar placea, Dumnezeu a randuit in biserica pastori, prezbiteri si diaconi. Mai stiu ca Dumnezeu este un Dumnezeu al oranduielii si nu al neoranduielii, mai stiu ca din punct de vedere administrativ, atunci cand conducerea bisericii hotaraste ceva, care NU CONTRAZICE Biblia, nu trebuie neaparat sa nu scrie in Biblie ca sa fie gresit, ci trebuie sa nu contrazica Scriptura, in acest caz trebuie sa ne supunem, asta dovedeste smerenie.
            In legatura cu faptul ca ati luat cina in acea situatie, eu fac comparatie cu instituirea fie ea si provizorie a unei biserici locale. Nimeni nu ne obliga sa ramanem intr-o biserica, sau cel putin asta e parerea mea. Atata timp cat mergem la o biserica, unde se propovaduieste Cuvantul Domnului si avem incredintarea ca acea biserica este buna, atunci nu ne opreste nimeni sa ne mutam la acea biserica. Personal, cred ca nu ati gresit, daca nu era nici o biserica evanghelica locala romaneasca prin zona, insa ramane intrebarea:
            Vrei sa continui sa iei cina in acest mod, sau te vei supune autoritatii bisericii locale din punct de vedere administrativ si al randuielii? Nu toate randuielile sunt rele, chiar daca ele nu sunt scrise mot-a-mot in Biblie.
            Misionarii care misioneaza in locuri unde nu exista biserici baptiste sau evanghelice, practic, planteaza biserici locale, este totuna cu a te muta la o alta biserica…, cu diferenta ca un misionar in momentul in care planteaza o biserica, ESTE AUTOMAT SI SUPRAVEGHETORUL ACELEI BISERICI, adica episcop, deci e absolut natural sa dea cina, chiar si din punct de vedere al traditiei baptiste, sau al altor biserici evanghelice.
            Tot personal, nu am nici o problema cu faptul ca alti frati in biserica dau cina si pe mine nu ma lasa sa o dau, cel putin atata timp cat fac parte din biserica locala “Harul”. Nu vad unde este problema? Insa daca iti doresti atat de mult sa faci acest lucru, inseamna ca aspiri sa fii, ori misionar, ori sa te muti probabil la cultul “Crestini dupa Evanghelie”, nu vreau sa gresesc, dar acolo nu exista randuiala din bisericile baptiste…, ori vrei sa schimbi randuiala din biserica baptista, ceea ce ar da nastere la multe certuri pe termen lung si nu cred ca ar fi indicat, fiind vorba de o randuiala nationala si mondiala chiar(o reforma nu cred ca poti sa faci, deci atentie…), ori sa devii diacon sau prezbiter, ceea ce nu e un lucru rau. Daca am fost prea direct in exprimare si te-am jignit, imi cer scuze, dar eu asa vad lucrurile si cred ca multi le vad ca mine.
            In legatura cu ungerea, INTR-O POSTURA DE AUTORITATE nu ca preoti, ceea ce suntem toti, ea se face astfel, cam intoate bisericile evanghelice:
            1 Timotei 4:14
            “Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor.”
            Adica prezbiterii recunoscuti de biserica isi pun mainile peste un frate care aspira la postul de prezbiter sau diacon, pentru a-l ORDINA. Asa ca, sa nu confundam postura de autoritate intr-o biserica cu faptul ca toti suntem preoti, nu e unul si acelasi lucru.
            Biserica avea randuieli, inca de la inceputuri, adica chiar din biserica primara.
            In ceea ce priveste supararea unor frati pe baza celor scrise de mine, eu nu cred ca am avut o atitudine sfidatoare la adresa lor. Nu iubesc cearta de vorbe, dar nici nu pot sa neg ceea ce cred si sa nu raspund unor ACUZATII. Am facut-o cu acopul de a lamuri unele lucruri. Daca a iesit altceva, asta nu mai stiu. Dar te asigur eu ca fratele Calin e bine si nu e suparat pe mine din cauza replicilor pe care i le-am dat.
            Daca la voi in absenta pastorului nu se poate lua cina, atunci e intr-adevar absurd. La noi nu este asa. Ci pentru aceasta slujba sunt randuiti doi membri. Nu stiu ce se intampla daca ei nu pot sa faca aceasta slujba. E foarte posibil sa se amane pe Duminica viitoare, insa nu cred ca in luna respectiva se va sari peste cina.
            Ar trebui ca cineva sa-i arate pastorului tau pasajul din Biblie:
            Faptele Apostolilor 6: 2-3
            “Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.”
            Fiecare are slujba sa in biserica. Iar eu cred ca si in biserica primara erau oameni insarcinati cu aceasta slujba. Asa cum se vede si din versetele de mai sus.
            Sper ca nu te-am inteles gresit, dar daca pastorul nu este implicat direct in distribuirea cinei, ci doar supravegheaza acest ceremonial, atunci acest lucru nu numai ca este bun dar este si necesar.
            In primul rand stim cu totii ca cina nu o pot lua decat fratii si surorile care sunt botezati Nou Testamental. Iar in al doilea rand in biserica, mai sunt si membri care sunt pusi sub disciplina.
            In aceste conditii, cred ca ceremonialul cinei Domnului ar trebui intotdeauna supravegheat de o persoana ordinata din biserica, deoarece acea persoana raspunde inaintea Lui Dumnezeu, pentru starea spirituala a bisericii, deci si pentru modul de organizarea a cinei. E foarte posibil ca persoanele care nu sunt ordinate sa faca greseli sau sa dea cina cui nu trebuie, sau sa nu respecte randuiala din cadrul acestui ceremonial si atunci intotdeauna trebuie sa supravegheze cineva acest act si sa aibe si experienta in ceea ce priveste slujba care se face cu ocazia acestui act, atunci unde acest lucru este posibil, deoarece acest lucru nu este la indemana oricui, adica nu oricine are darul de invatator si de organizator, sau nu oricine este suficient de matur spiritual ca sa poate da cina in conditii normale si cui trebuie sa-i dea.

          • de cand nu te-ai mai zidit personal?stii ca vb in limbi este pt zidirea ta personala?scrie clar versetul cine vb in limbi nu vb omului ci lui Dumnezeu,El cu Duhul spune taine,dar oare ce taine?oare nu Duhul Sfant mijloceste pentru om cu suspine negraite?

          • Pacea Domnului! Dragă frate, apreciez râvna ta, chiar și modul în care mă mustri (un pic cam talibanic, însă apreciez gestul). Știu… E greu să ai o conversație rațională cu penticostali care sunt atât de afundați în doctrina botezului cu Duhul Sfânt așa cum se predică în mod extremist tradițional în anumite biserici penticostale, Însă e bine că ai râvnă. E păcat, totuși, că e fără pricepere, dar poate că Dumnezeu o să-ți deschidă și ție ochii cândva.
            În primul rând eu nu știu la ce te refereai când m-ai întrebat “de cand nu te-ai mai zidit personal?”.
            Îmțeleg din întrebarea ta că tu consideri că vorbirea în alte limbi reprezintă sursa PRINCIPALĂ de zidire sufletească în creștinism.
            Fără vorbirea în alte limbi creștinii mai “mediocri”, așa ca mine, nu se pot zidi sufletește așa cum trebuie. :))
            Ce pot să-ți spun? Tocmai ai făcut o demonstrație de “talibanism” carismato-penticostal. :))
            O să-ți explic și de ce:
            O să rămâi surprins, însă o să vezi că anumite versete biblice te vor șoca, pentru că te contrazic flagrant.
            Dragă frate, ceea ce zidește sufletește cel mai mult pe un creștin este roada principală a Duhului Sfânt, adică dragostea:
            1 Corinteni 8: 1
            “În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă pe când DRAGOSTEA ZIDEȘTE.”
            De asemenea, văd că după ce ai citit articolul, nu te-ai sinchisit să mai citești și comentariile ci ai sărit, în stil taliban, direct la “jugulara mea”, însă îți mai explic și ție ceea ce am mai explicat deja într-un comentariu anterior….
            Îți explic logic ca unui copil, în speranța că vei înțelege și tu:
            Tocmai am stabilit în verseteul anterior că dragostea zidește.
            Acum poate că nu ești convins că dragostea zidește mai bine decât vorbirea în alte limbi și ai tot dreptul să crezi asta, dar să vedem din Biblie dacă dragostea e mai importantă pentru zidire sufletească decât vorbirea în alte limbi:
            1 Corinteni 13: 1 “Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.”
            Deci fără dragoste nu ai cum să te zidești sufletește, adică… în concluzie, dragostea este cea care zidește nu vorbirea în alte limbi.
            Vorbirea în alte limbi zidește DOAR dacă ai roada Duhului Sfânt numită dragoste.
            Acum, trebuie să demonstrezi că vorbirea în alte limbi este semnul că ai roada dragostei ca să poți susține că vorbind în alte limbi te zidești CEL MAI BINE, dar o asemenea teorie este falsă, talibanică sau extremistă, pentru că versetul de mai sus chiar asta spune, adică: Poți vorbi în alte limbi fără să ai dragoste și atunci nu te mai zidești sufletește.
            Dragă frate, așa cum menționam și în comentariile anterioare, SEMNUL BOTEZULUI SAU UMPLERII CU DUHUL SFÂNT CONSTĂ ÎN MANIFESTAREA VIZIBILĂ ÎN VIAȚA TA A TUTUROR DARURILOR DUHULUI SFÂNT. (Galateni 5)
            Dacă tu crezi altfel și ai și râvnă pentru a mustra pe alții pentru că nu cred ca tine o faci ca un taliban, adică fără să cunoști Scriptura cum trebuie.
            Ce se întâmplă cu cei care potrivit Bibliei nu au darul vorbirii în alte limbi?
            Pierd șansa să se zidească sufletește atât de “minunat” ca tine? Te face să te simți superior față de ei? :)) Le tragi vreo câteva mustrări “Îm numele Domnului”? 🙂
            1 Corinteni 12: 30 “Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?”
            Frate, lasă mândria spirituală și comportamentul taliban… :)) Mai bine caută să ai dragoste din plin în viața ta și atunci poți să afirmi cu tărie că ești plin de Duhul Sfânt.

  2. Biblia este plină cu relatări despre bărbaţi şi femei cărora Duhul Sfânt le-a dat ,,abilităţi” supranaturale spontane.Foarte multi cred ca in Noul Testament, aceste abilităţi supranaturale sunt numite „darurile Duhului Sfânt“. Totuşi, nu ar trebui să nu uităm că Dumnezeu îi promovează pe cei în care poate avea încredere. Isus a spus: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari“ (Luca 16:10). Astfel, ar trebui să ne aşteptăm ca darurile Duhului Sfânt să fie mult mai probabil date celor care s-au dovedit demni de încredere înaintea lui Dumnezeu. Este important să fim pe deplin consacraţi şi roditori pentru Dumnezeu si Imparatia LUI prin Duhul Sfânt, întrucât aceştia sunt cei pe care îi foloseşte Dumnezeu în mod supranatural. Pe de altă parte, Dumnezeu a folosit o dată un măgar pentru a profeţi, aşa că poate folosi pe oricine doreşte. Dacă ar fi să aştepte până când devenim suficient de buni pentru a ne folosi, atunci nu ne-ar putea folosi pe niciunul dintre noi după harul care ne este dat de Dumnezeu prin Duhul Sfant.
    Este important să înţelegem că darurile Duhului ne sunt date după cum doreşte Duhul şi nu după cum dorim noi. Biblia stabileşte foarte clar acest lucru:
    Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte (1 Cor. 12:11).

    …în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa! (Evrei 2:4; ).

    Doar pentru că eşti folosit de Dumnezeu să faci o minune nu înseamnă că poţi face minuni oricând doreşti; nici nu este o garanţie că vei mai fi vreodată folosit să faci o altă minune.Totuşi,sa nu uitam că Dumnezeu Îşi poate manifesta harul şi puterea într-un număr nelimitat de modalităţi, astfel încât este imposibil să definim cu exactitate felul în care lucrează fiecare dar în parte. Mai mult, în Scriptură nu există nici o definiţie ale celor nouă daruri spirituale – nu avem decât etichetarea lor. Astfel, tot ce putem face este să examinăm exemplele din Biblie şi să încercăm să stabilim unde ar trebui să se încadreze fiecare dintre ele, definindu-le în cele din urmă în funcţie de diferenţele ce le caracterizează.

    Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora (1 Cor. 12:4-7).

    Astăzi, ca întotdeauna, Biserica are nevoie de ajutorul, puterea, prezenţa şi darurile Duhului Sfânt, insa manifestarea darurilor Duhului Sfânt depinde de nivelul dorinţei noatre de a le avea si de modul in care ne lasam folositi de Dumnezeu spre slava Lui cu scopul de a intari si zidi Biserica, nu interesul nostru personal, cu scopul de a parea mai SPIRITUAL decat alti. Ce înseamnă darul vorbirii în limbi? Se mai manifestă darul vorbirii în limbi şi astăzi?

    Prima situaţie a ,,vorbirii în limbi’ s-a petrecut în Ziua Cincizecimii din Faptele Apostolilor 2:1-4. Apostolii merseseră să răspândească Evanghelia mulţimilor, adresându-se acestora în propriile lor limbi – “îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” (Faptele Apostolilor 2:11). Cuvântul grec din această expresie înseamnă în traducerea noastra chiar “limbile”. Prin urmare, darul limbilor înseamnă ca o persoană care nu cunoaşte nativ o anumită limbă totuşi o vorbeşte cu scopul de a mărturisi unei alte persoane care cunoaşte acea limbă. În 1 Corinteni, capitolele 12-14, unde apostolul Pavel discută despre darurile miraculoase, el spune că:

    “În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?” (1 Corinteni 14:6).
    Conform cu invatatura pe care o transmite apostolul Pavel şi în acord cu darul limbilor aşa cum este descris în Faptele Apostolilor, vorbirea în limbi este folositoare acelei persoane care poate astfel să înţeleagă mesajul lui Dumnezeu în limba sa, însă este nefolositoare oricărei alte persoane, cu excepţia situaţiei când mesajul este tradus.
    O persoană care are darul talmaciri (traduceri) (1 Corinteni 12:30) poate înţelege ceea ce un vorbitor în limbi spune, chiar dacă acea persoană nu este vorbitor nativ al acelei limbi. Traducătorul poate să comunice mesajul vorbitorului în limbi altor persoane, astfel încât toţi să înţeleagă acel mesaj.
    “De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească” (1 Corinteni 14:13).
    Concluzia apostolului Pavel în privinţa lipsei traducerii limbilor este grăitoare:
    “Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decat să spun zece mii de cuvinte în altă limbă” (1 Corinteni 14:19).
    Este valabil şi astăzi darul vorbirii în limbi? 1 Corinteni 13:8 menţionează darul vorbirii în limbi ca încetând, cu toate că în 1 Corinteni 13:10 asociază încetarea vorbirii în limbi cu sosirea “desăvârşirii”. Unii spun că este o diferenţă în ceea ce priveşte limbajul în profeţie şi “sfârşitul” cunoaşterii, pe de o parte, şi “sfârşitul” cunoaşterii şi limbile “care vor fi încetat sa mai fie vorbite”, ca dovada a încetării vorbirii înainte de sosirea “desăvârşirii”, pe de altă parte. Deşi ar putea fi plauzibil, acest lucru nu reiese foarte explicit din text. Alţii spun că unele pasaje biblice precum Isaia 28:11 şi Ioel 2:28-29 arată că vorbirea în limbi a reprezentat un semn al sosirii judecăţii lui Dumnezeu. 1 Corinteni 14:22 descrie vorbirea în limbi ca un semn “pentru cei necredincioşi”. Conform acestei argumentaţii, darul vorbirii în limbi a reprezentat un avertisment la adresa evreilor că Dumnezeu intenţiona să judece Israelul pentru că L-a respins pe Iisus Hristos ca Mesia. Prin urmare, după ce Dumnezeu a judecat în fapt Israelul (fiind pedepsit prin distrugerea Ierusalimului de către Romani în anul 70 d.Cr.), darul vorbirii în limbi a mai servit scopului enunţat. Chiar dacă acest punct de vedere este plauzibil, îndeplinirea scopului principal al vorbirii în limbi nu înseamnă în mod necesar că utilizarea vorbirii în limbi a încetat. Scriptura nu arată însă foarte clar că darul vorbirii în limbi a încetat.
    În acelaşi timp, dacă acest dar este activ şi în biserica zilelor noastre, el ar trebui să se manifeste în acord cu Scriptura:
    -ar trebui să aibă forma unui limbaj real şi inteligibil (1 Corinteni 14:10).
    -ar trebui să aibă ca scop comunicarea Cuvântului lui Dumnezeu cu persoane de altă limbă (Faptele Apostolilor 2:6-12).
    -ar trebui să fie în acord cu porunca pe care Dumnezeu a dat-o prin apostolul Pavel: “Dacă sunt unii, care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând: şi unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 14:27-28).
    -ar trebui de asemenea să fie în acord cu cerinţa din 1 Corinteni 14:33, “căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.”
    Dumnezeu poate cu siguranţă să dea unei persoane darul vorbirii în limbi pentru a-i permite acelei persoane să comunice cu o alta care vorbeşte o limbă diferită. Duhul Sfânt este suveran în ceea ce priveşte darurile spirituale:
    Dar toate aceste lucruri le face unul si acelasi Duh,care da fiecaruia in parte, cum voieste(1 Corinteni 12:11).
    Imaginaţi-vă cu cât mai productivi ar fi misionarii dacă nu ar fi nevoiţi să urmeze cursuri de limbi străine, fiind astfel capabili să vorbească în limbi străine practic instantaneu. Cu toate astea, se pare că Dumnezeu nu procedează astfel. Vorbirea în limbi nu pare să se facă astăzi la fel cum se făcea în vremea Noului Testament, în ciuda faptului că acest lucru ar fi extrem de util să se întâmple aşa. Majoritatea covârşitoare a credincioşilor care pretind că au darul ”vorbirii în limbi” nu fac acest lucru în acord cu condiţiile Scripturii pe care le-am prezentat mai sus. Aceasta conduce la concluzia că darul vorbirii în limbi a încetat, sau că cel puţin este un lucru rar în planul lui Dumnezeu cu biserica zilelor noastre.
    Aceia care cred în darul vorbirii în limbi ca “limbaj al rugăciunii” pentru propria zidire se bazează în aceasta pe versetele din 1 Corinteni 14:4 şi/sau 14:28, “Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuşi; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.”
    De-a lungul capitolului 14, apostolul Pavel subliniază importanţa traducerii limbilor, după cum se poate vedea în versetele 14:5-12.
    ” As dori ca toti sa vorbiti in alte limbi, dar mai ales sa prorociti. Cine proroceste este mai mare decat cine vorbeste in alte limbi; afara numai daca talmaceste aceste limbi, pentru ca sa capete Biserica zidire sufleteasca.
    In adevar, fratilor, de ce folos v-as fi eu, daca as veni la voi vorbind in alte limbi si daca cuvantul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunostinta, nici prorocie, nici invatatura?
    Chiar si lucrurile neinsufletite care dau un sunet, fie un fluier sau o lauta: daca nu dau sunete deslusite, cine va cunoaste ce se canta cu fluierul sau cu lauta?
    Si, daca trambita da un sunet incurcat, cine se va pregati de lupta?
    Tot asa si voi, daca nu rostiti cu limba o vorba inteleasa, cum se va pricepe ce spuneti? Atunci parca ati vorbi in vant.
    Sunt multe feluri de limbi in lume, totusi niciuna din ele nu este fara sunete intelese.
    Dar, daca nu cunosc intelesul sunetului, voi fi un strain pentru cel ce vorbeste, si cel ce vorbeste va fi un strain pentru mine.
    Tot asa si voi, fiindca ravniti dupa daruri duhovnicesti, sa cautati sa le aveti din belsug, in vederea zidirii sufletesti a Bisericii.”

    Ceea ce apostolul Pavel spune în versetul 4 este, cu alte cuvinte, că: “dacă vorbeşti în limbi fără a traduce, nu faci altceva decât să te zideşti pe tine, făcându-te pe tine să pari mai spiritual decât alţii. Dacă însă vorbeşti în limbi şi traduci ceea ce spui, îi zideşti şi pe ceilalţi”.
    Noul Testament nu oferă nicăieri instrucţiuni specifice despre cum să “te rogi în limbi”.
    Noul Testament nu arată nicăieri un scop al “rugăciunii în limbi” şi nici nu descrie în mod specific o persoană care “se roagă în limbi”. Mai mult, dacă “rugăciunea în limbi” este numai pentru zidirea proprie, nu ar fi incorect pentru cei care nu au acest dar şi deci nu sunt în măsură să se zidească în acest fel? 1 Corinteni 12:29-30 indică foarte clar că nu toate persoanele au acest dar al vorbirii în limbi:
    ”Oare toti sunt apostoli? Toti sunt proroci? Toti sunt invatatori? Toti sunt facatori de minuni?
    Toti au darul tamaduirilor? Toti vorbesc in alte limbi? Toti talmacesc? ”
    Dintre toate darurile spirituale, cel mai controversat este vorbirea în limbi. Întrebări de genul ”dacă nu vorbești în limbi nu ești mântuit și/sau răpit?” sau ”dacă nu vorbești în limbi nu ești botezat cu Duhul Sfânt?” sunt mai mult decât retorice. Ele provoacă (nu numai în afara cercului penticostal) o dezbatere teologică de proporții uriașe în aspecte doctrinare de ordin fundamental.
    Baza pe care se poate construi un asemenea dialog nu poate fi o selecție de versete scoase din contextul biblic dar nici exemplificarea contemporană in mod abuziv a unor experiențe.
    Apostolul Pavel scrie în Efeseni 2:8-9 că ”prin har ați fost mântuiți, prin credință…” ne spune:
    – cum ne-a mantuit Dumnezeu = prin har
    – cum primim acest har al lui Dumnezeu = prin credinta
    – cum nu ne-a mantuit Dumnezeu si explica de ce nu ne-a mantuit in felul acesta = nu prin fapte, pentru ca nimeni sa nu se poata lauda; și tot el afirmă în Romani 8:9 ”Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”
    Eu cred personal că mântuirea este prin Har, prin Credinta dar Harul nu este redus doar la interpretarea noțiunii în sine ci este un termen complex cu o încărcătură vastă.
    Mult mai importante decat darurile pe care le primim prin harul lui Dumnezeu sunt ROADELE” pe care le aducem spre slava si gloria DUMNEZEULUI si DOMNULUI nostru ISUS HRISTOS, prin puterea si calauzirea DUHULUI SFANT prin folosirea si punerea in practica a darurilor pe care le-am primit in scopul zidiri sufletesti a Biserici.
    Daca crezi ca poti contribui cu ceva la mantuire, indiferent cat de mult sau cat de putin, daca crezi ca poti contribui cu ceva la mantuire si te increzi in acel ceva, atunci nu esti mantuit. Incredete in Hristos si in jertfa Lui si fa un angajament fata de Hristos, insa cand credem si facem acest angajament, chiar si acesta este prin HAR, cum de altfel sunt toate lucrurile.

    • Foarte frumos ai punctat frate Dănuț. Dacă îmi permiți intervin cu câteva fragmente care mie mi s-au părut a fi neclarități, dar în rest, cred tot ce ai scris tu:
      Tu ai scris:
      ” Alţii spun că unele pasaje biblice precum Isaia 28:11 şi Ioel 2:28-29 arată că vorbirea în limbi a reprezentat un semn al sosirii judecăţii lui Dumnezeu. 1 Corinteni 14:22 descrie vorbirea în limbi ca un semn “pentru cei necredincioşi”. Conform acestei argumentaţii, darul vorbirii în limbi a reprezentat un avertisment la adresa evreilor că Dumnezeu intenţiona să judece Israelul pentru că L-a respins pe Iisus Hristos ca Mesia. ”
      Daca nu ne uitam contextual si nu avem viziune clara pentru 1 Corinteni 14 21-22, pierdem sensul discutiei si in loc sa elucidam mai mult ne afundam in presupuneri. Pavel transeaza problema clar dandu-i importanta in interpretarea ulterioara: 1 Corinteni 14: 20: “FRATILOR, NU FITI COPII LA MINTE; ci la răutate fiţi prunci; iar la minte fiţi oameni mari.” Vrea sa ne explice clar motivul pentru care era folosit vorbirea in limbi, iar semnul din versetul 22 nu este neaparat judecata poporului evreu, cat UNIREA bisericii formate din evrei cu neamurile. Vezi vedenia lui Petru cu masa cu bucate “spurcate”.
      Ai mai scris apoi despre vorbirea in limbi ca ar trebui…
      “-ar trebui să aibă ca scop comunicarea Cuvântului lui Dumnezeu cu persoane de altă limbă (Faptele Apostolilor 2:6-12).”
      Aici trebuie precizat modul în care a fost dat darul vorbirii în limbi. Deoarce, daca privim darul vorbirii in limbi ca semn asa cum este descris in 1 Corinteni 14: 22, atunci cerinta descrisa de tine este falsa, potrivit urmatorului verset:
      1 Corinteni 14:2
      “În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă NU VORBESTE OAMENILOR, CI LUI DUMNEZEU; căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.”
      E simplu nu-i asa?
      Foarte multi cred ca ceea ce au facut apostolii la Rusalii, vorbind in alte limbi, a fost sa EVANGHELIZEZE pe cei adunati acolo. Nu este adevarat, potrivit 1 Corinteni 14:2, postolii nu li se adresau oamenilor, ci Lui Dumnezeu cand se rugau in alte limbi. Nu vorbirea in alte limbi i-au intors pe oameni atunci la Dumnezeu, ci predica lui Petru. Astfel vorbirea in limbi de la Rusalii a fost un semn asa cum este prezentat in 1 Corinteni 14:22.
      Totusi, Dumnezeu poate da darul vorbirii in alte limbi si pentru evanghelizare, Billy Graham, marturiseste ca i s-a intamplat asta in Rusia intr-o campanie de evanghelizare, adica i-a vorbit pentru o perioada determinata unui rus despre Dumnezeu, fara sa cunoasca o iota ruseste. Insa nu este totuna cu ce s-a intamplat la Rusalii. De aceea este important sa vedem scopul darului vorbirii in alte limbi, asa cum il intalnim in Biblie.
      Tu ai scris:
      “Noul Testament nu arată nicăieri un scop al “rugăciunii în limbi” şi nici nu descrie în mod specific o persoană care “se roagă în limbi”. Tocmai ti-am aratat:
      1 Corinteni 14:2. Cand un om Ii vorbeste Lui Dumnezeu, asta se numeste RUGACIUNE. Inca o data fac precizarea…. Apostolilor li s-a dat darul vorbirii in alte limbi pentru a sluji ca semn pentru extinderea mantuirii Lui Dumnezeu la neamuri. Vorbirea in alte limbi nu era data in scopul principal de a avengheliza pe altii, de aceea CEI CARE VORBEAU IN LIMBI CA SEMN, SE RUGAU DE FAPT LA DUMNEZEU.
      In rest sunt deacord cu ce ai scris tu.

      • Multumesc fr. Dniel pt.aprecieri, imi doresc sa avem un dialog deschis, cu un scop constructiv in care fiecare sa avem libertatea de a ne spune ,,parerea” si Dumnezeu sa ne dea intelepciune ca din toate lucrurile sa luam intotdeauna partea care credem ca e buna spre folosul nostru si cresterea noastra spirituala. Referitor la neclaritatile pe care le-ai sesizat in legatura cu comentariul meu o sa incerc sa aduc cateva lamuriri.
        . ( articolul tau in legatura cu anumite aspecte care sunt poate neclare in comentariul meu, aspecte asupra carora tu ai fost destul de explicit , deci eu nu mai trebuia sa reafirm lucrurile explicate de tine destul de clar).
        Este valabil şi astăzi darul vorbirii în limbi?- era o intrebare la care eu am aratat cateva pareri care exista in legatura cu acest lucru si apoi am cocluzionat cu cea ce cred eu <<Scriptura nu arată însă foarte clar că darul vorbirii în limbi a încetat, (a se vedea exemplul dat de tine in legatura cu Billy Graham). În același timp, dacă acest dar este activ și în biserica zilelor noastre, el ar trebui să se manifeste în acord cu Scriptura, si am aratat cateva argumente pe care eu le cred ca find in conformitate cu Scriptura, printre care:“

        -ar trebui să aibă ca scop comunicarea Cuvântului lui Dumnezeu cu persoane de altă limbă (Faptele Apostolilor 2:6-12).”

        Sa fim atenti asupra unui aspect;
        -cu mult inainte de ziua cinzecimii ucenici au rostit cuvinte profetice:,,
        16. Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: "Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!" Isus a luat din nou cuvantul si i-a zis: "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri.”Mat 16:16-17
        -au vindecat bolnavi, cu putere primita de la ISUS:
        ,,
        Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sai si le-a dat putere sa scoata afara duhurile necurate si sa tamaduiasca orice fel de boala si orice fel de neputinta.
        .
        Vindecati pe bolnavi, inviati pe morti, curatati pe leprosi, scoateti afara dracii. Fara plata ati primit, fara plata sa dati.” Mat:10:1,8

        Mai mult aceste abilitati pot fi gasite chiar si in Vechiul Testament. Dumnezeu s-a folosit in ziua cinzecimii de un semn nou (o minune) prin care sa puna in evidenta coborarea Duhului Sfant si inceputul Biserici lui Hristos, de aicea se explica si uimirea celor care erau atunci prezenti, era ceva ce nu se mai intamplase pana atunci.
        1.In ziua de Rusali apostoli au vorbit in limbi, Fp. Ap. 2 descrie foarte amanuntit acest aspect, dar si clarifica faptul ca apostolii vorbeau un limbaj uman, toti ii auzeau si intelegeau cea ce spuneau apostoli (v.6),,,fiecare ii auzea vorbind in limba lui” mai mult lucrul acesta se vede si din declaratia lor ,, ii auzim vorbind fiecaruia dintre noi in limba noastra in care ne-am nascut”(v.8).
        Si anume ce auzeau ei si intelegeau in limba lor ,,lucruri minunate ale lui Dumnezeu”, minunat fiind eu cred Cuvantul Domnului, pentruca el este ,,minunat” pentru orice om care il aude.
        Urmeaza predica lui Petru in urma acuzelor care le sunt aduse ucenicilor, in care Petru clarifica si explica intr-un mod foarte clar cea ce s-a intamplat si un mare numar de persoane se intorc la Dumnezeu.
        Deci ,,vorbirea in limbi” (minunea) si predica lui Petru sunt doua lucruri diferite, dar cu acelasi scop.
        2. A doua manifestare a acestui dar o gasim descrisa in Fp. Ap 10:44-46
        , Pe cand rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborat Duhul Sfant peste toti cei ce ascultau Cuvantul.
        Toti credinciosii taiati imprejur care venisera cu Petru au ramas uimiti cand au vazut ca darul Duhului Sfant s-a varsat si peste Neamuri. Caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu. “

        Petru predica Evanghelia in casa lui Corneliu si el impreuna cu toti credinciosi taiati imprejur au fost martori la ceea ce a hotarat Dumnezeu, revarsarea darului Dhului Sfant si peste neamuri, printr-o manifestare asemanatoare cu cea de rusali descrisa in Fp.2 si intarind parca adevarul pe care Petru il mentioneaza pri scriptura in v34-35 din acelasi capitol.
        \
        34. Atunci Petru a inceput sa vorbeasca si a zis: "In adevar, vad ca Dumnezeu nu este partinitor,
        35. ci ca, in orice neam, cine se teme de El si lucreaza neprihanire este primit de El.

        Pe cand,,vorbeau ei in limbi ‘’ cei care erau cu Petru ii auzeau si intelegeau si lucrul acesta il deducem din faptul ca Luca consemneaza ca cei prezenti au realizat ce transmiteau ei in cuvantarea lor ,,mareau pe Domnul” . Marirea lui Dumnezeu se face prin Cuvant (cuvantare). A se vedea si Fp.Ap.13:48
        3. A treia manifestare o gasim descrisa in Fp.Ap.19:15 cand dupa ce sunt botezati in numele Domnului Isus, Pavel isi pune mainile peste ei si are loc din nou o manifestare vizibila coborari Duhului Sfant , prin faptul ca cei 12 barbati au inceput sa vorbeasca in limbi si sa proroceasca.
        Este foarte interesant ca de fiecare data ,,vorbirea in limbi” nu a fost singurul semn vizibil care a pus in evidenta coborarea (primirea ) Duhului Sfant

        ,,vorbeau lucrurile minunate a lui Dumnezeu”Fp.Ap. 2:12b
        ,,mareau pe domnul”Fp.Ap.10:46a
        ,,proroceau” Fp.Ap. 19:6

        Cred ca ,,a vorbi”,,a mari” si ,,a proroci” are de a face cu ,,cuvantarea”, care are legatura cu Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca ce altceva doreste Dumnezeu sa transmita prin cuvantarea noastra decat Cuvantul Sau.

        ,,. De aceea va spun ca nimeni, daca vorbeste prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: "Isus sa fie anatema!" Si nimeni nu poate zice: "Isus este Domnul" decat prin Duhul Sfant.”1Cor.12:3

        Sa ne intoarcem la 1Cor.14. A studia contextual este de o valoare imensa. 1 Cor. 14 este in primul rand o comparatie/contrast intre ,,darul vorbiri in limbi” si darul prorociei . La o privire atenta a versetelor 2-5 putem observa in mod foarte clar ca Ap. Pavel a evaluat ,,prorocia” ca find mult superioara ,,vorbiri in libi” fara a nega in acelasi timp valoarea vorbiri in limbi.(a se vedea v.18)
        In v.2 expresia ,,cine vorbește în altă limbă nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu” nu se refera la o limba speciala in beneficiul special al unora si cu scopul de a obtine un avantaj fata de cei care nu au cest dar, iar faptul ca ,,nimeni nu-l intelege”se refera la faptul ca cel care il asculta nu il poate intelege daca nu cunoaste, intelege sunetul, pentru el este o ,,taina” pentru ca nu ii cunoaste intelesul, iar partasia se realizeaza doar intre cel care vorbeste si Dumnezeu. Sa nu ramanem doar la acest verset sa privim in intregime intreg capitolul. ( interesant ca in v.2 nu gasim cuvantul ,,rugaciune”ci doar ,,a vorbi” care poate exprima si altceva)

        v.4 Cine vorbeste in alta limba se zideste pe sine insusi;
        v.6. In adevar, fratilor, de ce folos v-as fi eu, daca as veni la voi vorbind in alte limbi si daca cuvantul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunostinta, nici prorocie, nici invatatura?
        v.9. Tot asa si voi, daca nu rostiti cu limba o vorba inteleasa, cum se va pricepe ce spuneti? Atunci parca ati vorbi in vant.
        v.11. Dar, daca nu cunosc intelesul sunetului, voi fi un strain pentru cel ce vorbeste, si cel ce vorbeste va fi un strain pentru mine.
        v.19. Dar in biserica, voiesc mai bine sa spun cinci cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decat sa spun zece mii de cuvinte in alta limba.
        v.28. Daca nu este cine sa talmaceasca, sa taca in biserica si sa-si vorbeasca numai lui insusi si lui Dumnezeu.(1Cor.14)

        De multe ori cand se studiaza acest capitol se neglijeaza aspectul descris de Ap. Pavel in versetele 10-13 unde Ap. Pavel arata caracterul uman al limbilor si importanta traduceri (talmaciri) limbilor.
        10. Sunt multe feluri de limbi in lume, totusi niciuna din ele nu este fara sunete intelese.
        11. Dar, daca nu cunosc intelesul sunetului, voi fi un strain pentru cel ce vorbeste, si cel ce vorbeste va fi un strain pentru mine.
        12. Tot asa si voi, fiindca ravniti dupa daruri duhovnicesti, sa cautati sa le aveti din belsug, in vederea zidirii sufletesti a Bisericii.
        13. De aceea, cine vorbeste in alta limba sa se roage sa aiba si darul s-o talmaceasca. (1Cor,14:10-13)
        Vorbirea in limbi a fost abilitatea de a vorbi intr-o limba pe care vorbitorul nu a stiut-o dinainte, pentru a comunica Evanghelia cu cineva care vorbeste limba respectiva, asa sa intamplat si la Rusali si nu cred ca Dumnezeu a hotarat apoi ca e mai bine altfel. In contextual multicultural care exista in Corint ,,darul vorbiri in limbi” sa dovedit a fi deosebit de valoros si proeminent, insa cu toate acestea Pavel a subliniat foarte clar ca chiar si in aceasta folosire a limbilor a fost nevoie sa fie interpretate (traduse). 1Cor 14:13-27 pentru a implini scopul principal edificarea ( zidirea ) Biserici, prin transmiterea cuvantului, pentru ca doar prin cuvant esti zidit si edificat. Este foarte clar ca nu poti desparti ,,darul” de ,,scop”

        12. Tot asa si voi, fiindca ravniti dupa daruri duhovnicesti, sa cautati sa le aveti din belsug, in vederea zidirii sufletesti a Bisericii.(1Cor.14:12)

        Este foarte clar ce exprima acest verset, darurile spirituale sunt pentru edificarea Biserici, si nu a celui ce vorbeste in alta limba. Vorbirea in limbi practicata astazi in unele biserici nu poate fi incadrata in aceasta categorie. De fapt, nici o Biserica n-ar trebui sa se joace “de-a numele.” “Christos n-a fost impartit”, le spune Pavel corintenilor. Adevaratii urmasi ai lui Christos sint frati si surori cu cei pe care-i intilnesc ingenuncheati la poalele crucii de la Calvar.

        Ce este rugaciunea in limbi? Este diferita de vorbirea in limbi? Sa vedem ce ne spune Scriptura.

        14. Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod
        17. Negresit, tu multumesti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celalalt nu ramane zidit sufleteste
        19. Dar in biserica, voiesc mai bine sa spun cinci cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decat sa spun zece mii de cuvinte in alta limba.(1Cor.14:14,17,19)

        Principiul aratat de Pavel aici este foarte clar si anume ca si rugaciunea in limbi trebuia interpretata (tradusa). Ceea ce spune el este foarte clar (v. 17) cine se roaga in limbi face de fapt o rugaciune catre Dumnezeu. Aceasta rugaciune poate ajuta pe cel ce o inalta la Dumnezeu in limba respectiva, insa cei din adunare raman neziditi sufleteste.

        26. Ce este de facut atunci, fratilor? Cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o cantare, altul, o invatatura, altul, o descoperire, altul, o vorba in alta limba, altul, o talmacire, toate sa se faca spre zidirea sufleteasca.(1Cor.14:26)

        Rugaciunea in comun nu poate fi o rugaciune in care fiecare sa vorbeasca in limbi straine. A avea ceva in comun inseamna a fi partas la ceea ce fac ceilalti. Numai o rugaciune rostita intr-un limbaj inteles de cei din jur poate deveni “comuna” fiind impartasita de cei care asculta si care sint chemati sa se asocieze cu cel ce se roaga spunind “Amin”:
        Desigur ca cei care iau limbile ca ,,limba de rugaciune” nu sunt de accord cu o astfel de interpretare, spunand ca o astfel de rugaciune (in limbi) , este o rugaciune privata .Trebuie sa recunoastem ca aceasta parere suna foarte frumos pentru cel ce doreste din toata inima sa i se inchine Domnului intr-un mod cit mai placut. Totusi, lipseste orice referire la asa ceva in relatarile Scripturii. Lasind la o parte faptul ca lipseste un text biblic pentru a sustine aceasta delimitare, trebuie sa atragem atentia ca rugaciunea noastra primeste ajutor nu prin formularea cererilor noastre intr-o limba neinteleasa, ci prin “suspinurile negraite” ale Duhului Sfint, “caci nu stim cum sa ne rugam” (Romani 8:26).

        26. Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite. ( Rom.8:26)

        Inchinaciunea este mai mult o problema a inimii, decit una a limbajului. Nu faptul ca avem un limbaj insuficient ne impiedica sa-i fim placuti lui Dumnezeu, ci faptul ca mai avem inca o inima impartita. Dumnezeu ne-a dat ceea ce nu a dat niciunei alte vietuitoare de pe pamint: ratiune. Ea este dovada ca ne tragem mai mult din Dumnezeu decit din lumea animalelor. Mintea umana este sediul personalitatii, pupitrul de comanda al actiunilor noastre, depozitarul amintirilor noastre si instrumentul de cercetare si de patrundere in lumea minunata a lui Dumnezeu. Nu exista nimic mai minunat in fiinta noastra. Orice alta activitate este o activitate inferioara activitatii mentale. Nu este de mirare ca Pavel isi exprima retinerea fata de importanta unei activitati desfasurate in cadrul Bisericii in care tocmai mintea sa fie neglijata. Dupa parerea lui asa ceva trebuie neaparat corectat si readus intr-o perspectiva corecta:

        14. Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod.
        15. Ce este de facut atunci? Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi canta cu duhul, dar voi canta si cu mintea. 1Cor14:14-15
        Sa intelegem bine, in Corint, apostolul Pavel nu interzice “vorbirea in limbi”. El cauta insa sa o prezinte intr-o lumina corecta, indreptind greselile si corectind abuzurile. Biserica din Corint a fost o Biserica plina de probleme. De la lipsa de crestere, la imoralitate, la certurile de partide, la duhul de judecata si la idolatria inca prezenta in Biserica, corintenii mai adaugau si o alergare dupa supranaturalul unei vorbiri extatice!

        18. Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii
        19. si pentru mine, ca ori de cate ori imi deschid gura sa mi se dea cuvant, ca sa fac cunoscut cu indrazneala taina Evangheliei,( Efes.6:18)
        20. Dar voi, preaiubitilor, ziditi-va sufleteste pe credinta voastra preasfanta, rugati-va prin Duhul Sfant,
        21. tineti-va in dragostea lui Dumnezeu si asteptati indurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viata vesnica. ( Iuda 20, 21)
        Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu noi toti.

        • Multumesc frate Danut. E interesanta abordarea ta, ma bucur ca la aspectul vorbirii in alte limbi ca rugaciune am ajuns oarecum deacord.
          Totusi, eu cred ca vorbirea in limbi de la Rusalii, a avut ca scop secundar evanghelizarea, repet… scopul principal al vorbirii in limbi era unificarea iudeilor care credeau in Mesia cu neamurile care credeau in Mesia. La Rusalii, Dumnezeu a facut o minune, deoarece contextul era potrivit. adica acolo erau evrei care locuiau in tarile din jurul Israelului si vorbeau si alte limbi in afara de ebraica. In acest context, vorbirea in limbi de la Rusalii era tot o rugaciune adresata Lui Dumnezeu, adica se respecta principiul 1 Corinteni 14:2. Chiar tu ai spus-o:
          ,,vorbeau lucrurile minunate a lui Dumnezeu”Fp.Ap. 2:12b
          ,,mareau pe domnul”Fp.Ap.10:46a
          ,,proroceau” Fp.Ap. 19:6 in ceea ce priveste proorocia, acesta este un altfel de dar a nu se confunda cu EFECTUL darului vorbirii in alte limbi. E separat de vorbirea in limbi, pentru ca pur si simplu este un altfel de dar, iar Pavel in 1 Cornteni 14 explica clar acest lucru.
          Deci ei vorbeau lucrurile minunate a Lui Dumnezeu si mareau pe Domnul. Ce inseamna asta? Pai sa vedem ce spune dex-ul:
          RUGĂCIÚNE, rugăciuni, s. f. = Cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității;
          Desigur, ca se rugau la Rusalii in alte limbi, insa acolo nu aveau nevoie de translator, pentru ca scopul era altul… acela de a vedea evreii din alte tari ca mantuirea s-a extins. Pavel totusi face niste corectii in epistola catre Corinteni, deoarece ei nu intelesesera scopul darului vorbirii in alte limbi, crezand ca scopul era de a-i transpune intr-o stare extatica. de aceea reglementeaza practic folosirea acestui dar.
          Tu ai scris:
          “Cred ca ,,a vorbi”,,a mari” si ,,a proroci” are de a face cu ,,cuvantarea”, care are legatura cu Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca ce altceva doreste Dumnezeu sa transmita prin cuvantarea noastra decat Cuvantul Sau.”
          Daca e asa, imagineaza-ti efectul pe care il au rugaciunile noastre la ora de rugaciune in biserica. E aproape acelasi lucru. Nu putem spune ca prin rugaciunile noastre evanghelizam, nu-i asa? Si chiar daca o facem, totusi suntem constienti ca nu e instrumentul cel mai bun pentru evanghelizare ci predica e cel mai bun instrument, deoarece in rugaciune chiar daca noi marim pe Domnul si vorbim din versete din Biblie chiar istorisind lucrurile minunate ale Lui Dumnezeu, totusi nu ne adresam oamenilor in mod direct, deci este o evanghelizare incompleta, iar scopul principal al rugaciunii este zidirea bisericii si a noastra. Evanghelizare prin predica si contact direct se adreseaza OMULUI. Asa ca Pavel stia acest lucru, adica stia ca vorbirea in limbi era o rugaciune adresata Domnului si ea nu avea ca scop direct evanghelizarea, ci scopul era cum am mai spus… unificarea evreilor si a neamurilor in biserica primara.
          Am mai spus…. daca pierdem din vedere scopul principal al acestui dar ne afundam in explicatii subrede si ne departam de adevar.

    • In doctrina penticostalo-carismatica Andrei, daca intr-adevar ai studiat-o, insa cum am mai scris, totul tine de interpretarea pe care o dau penticostalii si carismaticii. Intrebarea pusa de tine, are sens atata timp cat vei spune ce crezi tu.
      Exista o teorie penticostala si carismatica in care se face deosebirea intre darul vorbirii in limbi si semnul botezului cu Duhul Sfant ca vorbire in limbi. De fapt, daca ai citit articolul si comentariile si esti impartial, nu ai cum sa nu-ti dai seama de acest fapt.

  3. evident, ca in doctrina penticostalo-carismatica apare aceasta idee,
    eu intrebasem, unde apare in Biblie invatatura ca vorbirea in limbi neintelese este semn pentru botezul cu Duhul Sfant.
    multumesc.

    • In Biblie nu apare in niciun loc si nu numai vorbiri in “limbi neintelese” (pentru ca se poate intelege orice) ca semn, ci si vorbire in limbi ingeresti sau omenesti ca semn al botezului cu Duhul Sfant. Pur si simplu Biblia nu spune ca acestea sunt semnele botezului cu Duhul Sfant. De fapt asta este rolul acestui articol… De a arata acest lucru.

  4. atunci cand nu crezi un lucru ,nu il ceri ptr ca nu crezi si nu crezi ptr ca nu ai indrazneala sa ceri si nu ai indrazneala sa ceri pru ca esti mandru si te crezi prea atot stiitor. si parerea mea este ca este un lucru grav..pavel zie ca cine crede ca stie prea mult ,nu stie nimic……

    • “nu crezi si nu crezi ptr ca nu ai indrazneala sa ceri si nu ai indrazneala sa ceri pru ca esti mandru si te crezi prea atot stiitor. si parerea mea este ca este un lucru grav..pavel zie ca cine crede ca stie prea mult ,nu stie nimic……”
      Dar de unde stii tu Toni ca nu exista persoane care au participat la “staruintele” pentru botezul cu Duhul Sfant si de unde stii tu ce experiente au avut aceste persoane? De unde stii tu ca Duhul Sfant poate nu a vrut sa le dea darul vorbirii in alte limbi sau in stil 99% penticostalo-carismatic… darul vorbirii in limbi “ingeresti”?
      Nu cumva tu crezi ca le stii pe toate? Adica stii tu ca daca cineva cere sa vorbeasca in alte limbi, cumva Duhul Sfant, daca acel om indeplineste “conditiile” potrivit doctrinei penticostale, NU ARE CUM SA NU II DEA ACEL DAR.
      Eu cred ca Biblia spune cu totul si cu totul altceva:
      1 Corinteni 12: 8-11
      De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh;
      altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;
      altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; ALTUIA (NU LA TOȚI LA GRĂMADĂ), FELURITE LIMBI; şi altuia, tălmăcirea limbilor.
      Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia ÎN PARTE (NU LA GRĂMADĂ LA STĂRUINȚĂ), CUM VOIEȘTE (CUM VOIESTE EL NU CUM NI SE PARE NOUA CA AR TREBUI SA FACA POTRIVIT CONCEPTIILOR NOASTRE).
      Si mai pun o intrebare asa aiurea sau de control, cu toate ca stiu raspunsul:
      Daca un frate nu apuca la staruintele penticostale sa vorbeasca in alte limbi trebuie sa ii aplici sablonul pe care l-ai descris tu mai sus?
      Si anume cel cu necredinta? Eu cred ca asta se intampla de cele mai multe ori… Dar culmea este ca tot penticostalii si carismaticii ii numesc pe ceilalti mandri…
      Insa ei se considera mai credinciosi pentru ca “AU REUSIT” cumva sa-L impresioneze pe Dumnezeu ca sa le dea acel dar al vorbirii in limbi ingeresti, pe cand alti credinciosi, saracii nu au atata credinta.
      Frate Toni, o astfel de conceptie nu are suport biblic… si nu stiu care dintre noi e in pericolul mandriei spirituale… Mai gandeste-te…

      • Penticostalii se învârt de foarte multe ori în jurul următorului verset pentru a-și explica doctrina:
        1 Corinteni 13:1
        Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
        Și pierd din vedere exact esența versetului care nu este aceea de a arăta că darul vorbirii in limbi îngerești există, ci că de fapt SEMNUL BOTEZULUI CU DUHUL SFÂNT NU ESTE VORBIREA ÎN LIMBI ÎNGEREȘTI.
        E simplu fraților:
        Galateni 5: 22
        Roada Duhului, dimpotrivă, este: DRAGOSTEA, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,… etc…
        Ce vrea Pavel să spună în 1 Corinteni 13:1 este chiar faptul că nu trebuie să crezi că dacă vorbești în limbi îngerești ești BOTEZAT sau UMPLUT cu Duhul Sfânt pentru că e același lucru, pentru că e foarte posibil ca dacă nu ai dragoste…. vorbirea în limbi îngerești să te ducă în eroare să crezi că că în acel moment DOAR datorită faptului că vorbești în limbi îngerești ai certitudinea că ești plin de Duhul Sfânt, când e posibil ca roada principală a Duhului Sfânt și anume dragostea să nu fie PE DEPLIN ÎN TINE.
        IAR PAVEL CUMVA VĂ SPUNE… NU MAI CĂUTAȚI SEMNUL ÎN VORBIREA ÎN LIMBI ÎNGEREȘTI CI CĂUTAȚI-L ÎN PLINĂTATEA ROADEI DUHULUI SFÂNT.
        Vreți neapărat un semn? Atunci analizați-vă prin prisma versetelor:
        Gal 5:22-23 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
        blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
        ADICĂ PE ÎNȚELESUL TURUROR, ar trebui să-mi pun întrebarea:
        Când vorbesc în lmbi îngerești:
        1. Am inima plină de dragoste AGAPE? nu cumva disprețuiesc pe cineva, sau il critic sau il barfesc, etc.
        Când vorbesc în lmbi îngerești:
        2. Am inima plină de bucurie? Sau pe fața mea se vede un soi de “manie sfanta” credeti-ma stiu ce vorbesc, am vazut de multe ori atitudinea aceasta.
        3. Am inima plină de pace? Sau pe fața mea se vede un soi de “manie sfanta” si amaraciune?
        4. Am inima plină de indelunga rabdare? Sau nu prea mai pot sa-i suport pe imaturii aceia spirituali care nu au ajuns la nivelul meu de credinta…. sau pe “fatarnicii aceia” se stiu ei care…
        5. Am inima plină de bunatate? Sau…. numai fratii botezati “cu adevarat” cu Duhul Sfant merita aprecierea SAU AJUTORUL SAU INTELEGEREA (MACAR TOLERANTA) noastra, ceilalti sunt imaturi… nu stiu nimic…
        6. Am inima plină de facere de bine? Sau nu prea?….. Sau mai fac din cand in cand… dar eu sigur sunt plin de Duhul Sfant ca doar vorbesc in limbi ingeresti
        7. Am inima plină de blândeţe? Blandetea mea este cunoscuta de toata lumea asa cum spune Biblia…. sau te stiu toti cat de repede te aprinzi cand AI TU DREPTATE SI VREI NEAPARAT SA O DEMONSTREZI?
        E un subiect de meditatie dragi frati si surori penticostale.

  5. Asi mai vrea sa adaug ca sunt Crestin,cultul meu reprezinta Cultul Penticostal-Carismatic si nu vorbesc in limbi straine referitoare cinform bibliei.

    • Domnul Isus Hristos sa te binecuvânteze și să te păzească de discriminarea pe care o poți suferi în biserica penticostală datorită acestui lucru.

  6. Buna seara, am intrat din intamplare pe site-ul vostru, cautam sa vad daca crediciosii baptistii si penticostalii au aceleasi doctrine, si mi-a parut foarte rau sa vad ca penticostalii sunt asociati intr-un fel cu “carismaticii’, e adevarat ca vorbirea in limbi este o problema (probabil singura) care poate separa aceste biserici, dar crestinii penticostali gandesc si se manifesta mai mult ca cei baptisti, in nici-un caz penticostalii adevarati nu se asociaza cu acest cult “carismatic”, cultul penticostal este mult mai apropiat ca doctrina si manifestare in biserica de cel baptist, cel putin in bisericile pe unde am fost. Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va lumineze, si as vrea ca credinciosii penticostali sa nu fie asociati cu cei “carismatici” si cu manifestarile din bisericile lor, asa ceva nu se face in bisericile penticostale.

    • “dar crestinii penticostali gandesc si se manifesta mai mult ca cei baptisti”
      Draga Costel, aceasta este o parere subiectiva si tradeaza o problema de logica, daca nu chiar de mandrie spirituala.
      In momentul in care spui ca cineva gandeste mai mult decat altcineva, doar pentru ca apartine unui cult, deja spui ca acel cult te face superior, in cazul nostru, superior spiritual.
      Daca ai citit bine articolul, eu chiar la aceasta mandrie spirituala faceam referire.
      Cat despre manifestari, daca sunt mai multe nu inseamna ca nu pot fi derapaje printre ele.
      Biblia spune:
      Filipeni 2:3 “Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.”
      Dar cum ai putea face tu asta, cand tu crezi ca penticostalii sunt mai destepti sau mai evoluati spiritual decat baptistii?
      Un om care gandeste mai putin, e inferior din punct de vedere intelectual, sau inferior la ce te-ai gandit tu cand ai scris acele enormitati. Asa ca nu iti da voie orgoliul de penticostal superior in gandire sa-l privesti pe un frate baptist mai mare ca tine… pentru ca in mentalitatea ta nu are cum…
      E o problema pe care am reiterat-o si care are legatura exact cu darul vborbirii in alte limbi si cu diferenta de spiritualitate care rezulta din doctrina, sau cu “oprelistea” botezului cu Duhul Sfant prin vorbirea in alte limbi ca semn.
      Automat, din acest mod de gandire, se naste o mentalitate de omn superior spiritual, iar tu ai dovedit-o.
      De fapt, in majoritatea discutiilor avute cu frati penticostali am sesizat aceasta mentalitate de superioritate, care iese la suprafata mai devreme sau mai tarziu. Si nu e de mirare, pentru ca e doctrina…

      • Frate in Domnul, pe mine ma deranjeaza ca penticostalii sunt asemanati cu “carismaticii”, daca ai fost intr-o astfel de biserica ai fi vazut cum se desfasoara o strangere la acest cult, ei practic joaca o sceneta si imita intr-o maniera foarte ciudata lucrarea Duhului Sfant, oamenii cad pe jos (se prefac de fapt) si altfel de lucruri, nefericirea face ca din intamplare am intrat intr-o astfel de biserica fara sa stiu unde ma duc, eram cu un frate care nici el nu stia ce urmeaza sa se intample in acea biserica. La penticostali nu se intampla astrfel de lucruri, scenete si alte prostii, e adevarat ca la rugaciune este mai mare galagie decat in bisericile baptiste, si daca vrei sa ne contrazicem pe baza darului vorbirii in alte limbi citeste bine 1 corinteni 14:2, eu acolo raman cu parerea manifestarii darului acesta, nu cu ceea ce se intampla in unele biserici unde toata lumea vorbeste in limbi dar fara talmacire. Daca sunt frati baptisti care nu le convine cand aud de darul acesta, sa ramana la parerea lor, ce e scris in biblie aia respect.
        Sfatul meu pentru tine, e sa nu mai judeci la modul general ca tia zis nu stiu cine ceva despre penticostali, intereseaza-te mai bine despre culte si intra intr-o biserica “curata” penticostala unde se predica Cuvantul cum trebuie.

        • Ok. Frate Costel! Din raspunsul tau deduc ca nu ai raspuns in ceea ce priveste mandria spirituala de penticostal, stii tu.. aberatia aceea cu ganditul mai mult, doar pentru ca devii penticostal.. Asta este… si tacerea e un raspuns.
          De fapt chiar confirmi, sfatuindu-ma cu tupeu sa parasesc denominatia si sa intru in cultul penticostal.
          Am facut referinta la carismatici, doar in acest aspect al vorbirii in alte limbi, in care credeti la fel, asa dupa cum cred ca reiese si din articol (restul… de diferente sau asemanari nu ma intereseaza).
          Mi-ai mai confirmat si faptul ca manifestarile laudate de in cultul penticostal pot fi si derapaje….
          Crede-ma! Stiu cum e la penticostal pentru ca am fost penticostal… asa ca stiu ce scriu.
          Si daca tot ai adus in discutie manifestarile “extraordinare” comparative cu “plictiseala” de la baptisti, si ai facut referire la 1 Corinteni 14: 2 sa stii ca eu nu cred ca debandada cu vorbirea in limbi fara niciun fel de control se intampla DOAR in unele biserici…. pentru simplu motiv ca rugaciunea se face la comun, IN ACELASI TIMP, deci se intampla cam in TOATE, fiind vorba de doctrina si de o anumita traditie deja.
          E o problema de organizare sau de forma de inchinare daca vrei…
          Oricum, eu credeam ca si la forma de inchinare te refereai cand ai pomenit de manifesatrile mai multe fata de baptisti…
          Nu de putine ori li s-au intamplat multor cunoscuti de ai mei, nepocaiti asa ceva:
          1 Corinteni 14: 23
          23 Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi (foarte multi e de-ajuns) ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi din cei fără daruri sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?”
          Si lucrul acesta li s-au intamplat in biserici mari si cu reputatie buna in cultul penticostal.
          Dupa cum scriam si in articol… eu nu sunt cesationist. Cred in manifestarea darurilor Duhului Sfant… Dar spre deosebire de tine, am alta logica, asa dupa cum reiese si din articol… si da, consider ca este biblica.
          Nici eu nu vreau sa intru in polemici si poate ca ar fi mai bine sa incheiem aici. Pentru ca in momentul in care evitam subiecte sensibile, facem apel doar la orgolii si nu are sens…
          Si sa stii ca nu am nimic impotriva ta. In lucrurile in care am cazut de acord mergem impreuna… in celelalte ne va lumina Duhul Sfant.
          Domnul Isus Hristos sa te binecuvanteze!

  7. Daniel, a trecut ceva timp de cand ai scris articolul. Am vrut doar sa spun ca dupa parerea mea, concluzia la care ai ajuns nu este una biblica. Sunt crestina baptista de mica, am fost botezata intr’o biserica de baptisti dar la capitolul “Duhul Sfant” consider ca doctrina penticostala este mult mai apropape de adevar decat cea baptista. Cu siguranta ca si la penticostali sunt extreme, nu vorbim de acele extreme. Dar cred ce scrie in 1 Corinteni 12. Sunt felurite daruri dar este acelas Duh. La baptisti nu am auzit in biserica vreodata de cineva sa proroceasca, sa aiba darul tamaduirilor, sa aiba puterea sa faca minuni, sa vorbeasca in felurite limbi, sa se roage pt bolnavi cu punerea mainilor asa cum ne invata in Iacov 5:14 ” Este vreunul din voi bolnav? Sa cheme pe presbiterii bisericii si sa se roage pt el, dupa ce’l vor unge cu untdelemn in Numele Domnului”. Se evita subiectul acesta cat de mult, probabil ca unii nu cred si cei din conducere nu vor sa’i supere pe membrii sau sa produca neintelegeri. Sincer, la capitolul Duhul Sfant eu ii vad pe baptisti mai mult ca niste copii mici care se alimenteaza cu lapte. Nu au mai crescut de acolo. Concluzia? Avem nevoie de putere in rugaciune si in viata de fiecare zi si aceasta putere parca tare mult lipseste intr’o biserica baptista. Si daca Duhul este acelas si da felurite daruri, de ce sa nu ni le dorim? De ce sa nu staruim dupa darurile Duhului Sfant? De ce sa nu ne dorim mai mult din Dumnezeu? Eu cred ca Biblia ne invata sa staruim dupa darurile Duhului Sfant si nu conteaza ca suntem baptisti, penticostali sau de alta religie. Dumnezeu nu se schimba, darurile Duhului de care scrie in Biblie nu s’au terminat. Dumnezeu se uita la inima si nu la ce denumiri ne dam noi.

    • Pacea Domnului Daniela!
      O sa iti raspund pe rand in ordinea chestiunilor pe care le-ai prezentat tu.
      “……Am vrut doar sa spun ca dupa parerea mea, concluzia la care ai ajuns nu este una biblica. Sunt crestina baptista de mica, am fost botezata intr’o biserica de baptisti dar la capitolul “Duhul Sfant” consider ca doctrina penticostala este mult mai apropape de adevar decat cea baptista.”
      Ar trebui sa fii mai explicita. La ce concluzie nebiblica am ajuns eu? La cea referitoare la intelegerea darului vorbirii in alte limbi, sau la faptul ca sunt extreme sau derapaje in cultul penticostal; sau datorita intelegerii gresite a acestui dar?
      Aici trebuie sa ma lamuresti bine argumentat asa cum am facut-o eu in articol si cu versete biblice care sa-ti sustina punctul de vedere, pentru ca acuzatia ta este destul de ambigua si din acest motiv poate fi malitioasa (clevetitoare) si facuta cu un soi de superioritate sau chiar dispret, iar eu cred ca niciun crestin nu ar trebui aiba astfel de atitudini.
      Ai mai scris:
      “…La baptisti nu am auzit in biserica vreodata de cineva sa proroceasca, sa aiba darul tamaduirilor, sa aiba puterea sa faca minuni, sa vorbeasca in felurite limbi, sa se roage pt bolnavi cu punerea mainilor asa cum ne invata in Iacov 5:14 ” Este vreunul din voi bolnav? Sa cheme pe presbiterii bisericii si sa se roage pt el, dupa ce’l vor unge cu untdelemn in Numele Domnului”. Se evita subiectul acesta cat de mult, probabil ca unii nu cred si cei din conducere nu vor sa’i supere pe membrii sau sa produca neintelegeri.”
      In primul rand, afirmam in acest articol ca nu sunt CESATIONIST, adica eu inca cred ca darurile miraculoase ale Duhului Sfant in anumite circumstante se pot manifesta in biserica si intr-un cadru biblic corect.
      Tu spuneai ca nu vrei sa vorbesti despre extreme. Ei bine, eu cred ca este nedrept sa NU vorbim despre extreme, dar sa sustii ca baptistii sunt niste copii care se alimenteaza doar cu lapte in ceeea ce priveste darurile Duhului Sfant.
      Si stii de ce? Pentru ca daca extremele sunt suficient de multe si de periculoase, atunci penticostalii care le practica nu se alimenteaza nici macar cu lapte, ci direct cu otrava de la cel rau.
      Acum te las pe tine sa concluzionezi ce e mai bine?… Sa te hranesti cu lapte sau cu otrava?
      Am mai discutat despre derapaje, dar daca este cazul o mai fac inca o data.
      Prorociile care nu sunt de la Dumnezeu pot cauza victime spirituale iremediabile.
      Am fost penticostal si stiu ce spun. In MAREA LOR MAJORITATE, la penticostali, prorociile nu descopera NICI VIITORUL; NICI PACATE ASCUNSE (1 Corinteni 14: 24-25) ci sunt PREDICI in genul: (daca vei fi sau vei face cutare lucru Dumnezeu te va binecuvanta… Dumnezeu vrea sa te inalte… vrea sa te binecuvanteze… Am vazut ca ai trecut prin niste necazuri… de parca nu toti credinciosii trec prin necazuri… si multe alte lucruri DOCTRINAR GENERALE pe care le intalnesti cu usurinta daca citesti PSALMI sau versete specifice din Biblie). Daca esti rezonabila nu ai cum sa nu-mi dai dreptate in aceasta privinta.
      Acum, in momentul in care, sa zicem un frate sau o sora traieste in curvie si vine prorocul si ii proroceste (predica) generalitati, persoana respectiva nu se va pocai ci va crede ca Dumnezeu il tolereaza asa mai stiu eu din ce motiv.. In general, crede ca Dumnezeu vede ca e slab si inca il mai tolereaza ca il iubeste… Sunt cazuri de acest gen…
      Sa nu mai vorbim despre prorociile care nu se implinesc, pentru ca am vazut si din astea destul de multe.
      Concluzia este ca eu nu dispretuiesc prorociile dar m-am invatat sa le crecetez PE TOATE. (1 Tesaloniceni 5: 20-21) iar in momentul in care voi vedea o biserica in care acest dar al prorociei va fi autentic si neintinat, e posibil sa o frecventez si eu, insa ma indoiesc…
      E nevoie de darul prorociei, dar in acelasi timp, prefer mai degraba un mediu in care, decat sa am parte de prorocii false, care sa ma ucida spiritual, mai bine sa fiu considerat de unii frati “mai mandri” ca ma hranesc doar cu lapte.
      Din punct de vedere spiritual acestea sunt OTRAVURI, ele darama o biserica mai mult decat daca s-ar hrani doar cu “lapte”.
      Acum as vrea sa-mi arati si mie pe vreun penticostal care are cu adevarat darul de a face minuni sau darul vindecarii, in bisericile din Romania, asa cum l-au avut apostolii sau ucenicii din biserica primara, pentru ca eu nu am vazut pe niciunul.
      Si nici nu cred ca voi vedea prea curand, pentru ca, dupa cum spuneam, aceste daruri se dau in anumite circumstante.
      Pentru aceasta voi face apel la ratuine si la logica, daca intr-adevar vrei sa gandesti corect, si vreau sa te intreb: Daca, in cazul in care vreun frate sau vreo sora ar avea CU ADEVARAT darul de a face minuni sau al tamaduirii, asa ca in biserica primara, oare lumea nu ar face pelerinaj la acel frate sau sora exact ca la manastirile Prislop sau mai stiu eu pe unde?
      Nu s-ar pocai oare oamenii fara sovaire, doar pentru ca sunt tamaduiti?
      Vrea Dumnezeu o astfel de convertire? Vrea Dumnezeu o VEDETA evanghelica, ce vindeca pe banda rulanta, pentru a-Si mari poporul sau?
      Eu nu prea cred…
      Acum, daca acel frate sau sora se afla in… sa zicem, Coreea de Nord sau Pakistan sau Arabia Saudita, acolo nu are cum sa fie vedeta, DATORITA persecutiei.
      De aceea, eu sunt convins ca Duhul Sfant da anumite daruri spirituale pentru scopuri curate si care sa nu fie deloc pricina de poticnire, iar eu mai cred ca daca aceste daruri ar fi evidente in bisericile penticostale din Romania, majoritatea baptistilor nu ar ezita sa se roage sa le primeasca.
      Cat priveste ungerea cu undelemn, iti dau dreptate, insa este una din putinele practici care imi lipsesc de la penticostali, insa aceasta practica nu conditioneaza mantuirea si nu cred ca conditioneaza chiar atat de mult, nici cresterea spirituala, adica poti sa cresti spiritual si fara aceasta practica, iar daca Dumnezeu vrea sa vindece o poate face si in urma rugaciunilor (si a prezbiterilor) fara ungerea cu undelemn.
      Mai fac, daca mai este nevoie, apel la logica si ratiunea ta ca sa te intreb: De ce crezi ca anumiti inaintasi in credinta pot fi considerat ca s-au hranit doar cu lapte, pentru ca nu au vorbit in limbi, nici nu au prorocit nici nu au facut minuni, insa ei au convertit milioane de oameni prin predicile lor?
      Cu ce putere au reusit sa fie niste martori atat de eficienti? Poti afirma despre ei ca nu au fost plini de Duhul Sfant?
      Iti voi aminti doar 3: Moody, Spurgeon, Hudson Taylor… iar lista poate continua.
      Duhul Sfant da daruri dupa cum voieste si pe care voieste El.
      Trebuie sa umbli dupa darurile cele mai bune 1 Corinteni 12:31, insa daca citesti mai sus…. avem:
      1 Corinteni 12: 29-30
      “Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni?
      1Cor. Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?”
      Vezi? Aici e problma… Foarte multi penticostali cred ca daca nu ai daruri miracoase nu ai putere…. deci implicit nici nu esti plin de Duhul Sfant sau nu esti botezat cu Duhul Sfant.
      Aici e problmea doctrinara din cultul din care faci parte si imi pare rau sa ti-o spun si tu esti atinsa de acest mod eronat de a interpreta Sfanta Scriptura.

  8. Personal, nu cred că ne va întreba Dumnezeu, de câte ori am vorbit în limbi, ci, câtă dragoste am avut de aproapele nostru!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *